Aprobat în 1958 și adoptat în 1979 în China, „Pinyin” este definit ca un sistem de “decodificare” care folosește alfabetul latin pentru redarea caracterelor chinezești. Cunoscut si sub numele de Schema alfabetului chinezesc fonetic, sistemul “Pinyin” sau Hanyu Pinyin [ 汉语拼音 ]a înlocuit un alt sistem mai vechi de transcriere a limbii chinezești – Wade-Giles (mijlocul sec 19), dezvoltat de către Thomas Wade, fiind completat apoi cu „Dicționarul chinez-englez” al lui Herbert Giles – ambii specialiști in sinologie si diplomați ai Coroanei Britanice.
La moment sistemul de transcripție „Pinyin” este declarat standardul mondial pentru romanizarea limbii chineze moderne de către Organizația Internațională pentru Standardizare.
Motivul principal care a dus la crearea unui astfel de sistem a fost facilitarea învățării și predării limbii chineze pe teritoriul Chinei. Caracterele chinezești nu conțin indici fonetici, cum ar fi în celelalte limbi romane, unde pentru pronunțarea unui cuvânt se face uz de litere.
Caracterele chinezești sunt mai degrabă niște ideograme, parte a unui sistem lingvistic care utilizează simboluri grafice pentru a reprezenta o idee sau realitate, stări, obiecte etc. In acest sens, sistemul „Pinyin” devine un instrument de învățare extrem de util si relevant.
Limba chineza este o limba tonala, unde fiecare caracter are doar o singura silaba. Mai mult decit atit, fiecare silabă în limba chineză poate avea 4 moduri (tonuri) posibile de a fi pronunțata. Astfel, există patru tonuri de baza în chineză mandarină, plus un al 5-lea care este neutru. Aici trebuie sa menționam un lucru foarte important: o silabă, pronunțata in tonuri diferite, de obicei, va însemna lucruri radical diferite. Acest fapt face ca exersarea acestor 4 tonuri sa fie o parte imperativa pentru orice începător in limba chineza.
Astfel avem :
Exemplu:
妈 mā – mama (forma completa: 妈妈: māma)
麻 má – cinepa
马 mǎ – cal
骂 mà – a acuza, admonesta
吗 ma – in semn de intrebare (“sau nu”)?
1 TON: mā (linia orizontala exprima o pronunțare constanta, la un nivel relativ inalt);
2 TON: má (linia oblica inclinata spre dreapta, are un caracter ascendent, si exprima o pronunțare accentuata, facuta adesea ca in cazul mirării);
3 TON: mǎ (linia curbata care coboară si apoi urca, exprima o pronunțare relativ stabila, de mijloc, care nu trece mai sus de tonul 2);
4 TON: mà ( linie oblica inclinata spre dreapta dar in sens descendent, exprima o pronuntare care coboară, adesea cu caracter afirmativ);
5 TON: ma (acesta este un ton moale, care este in mare parte insesizabil).
littlesensei 
ciao amico mio! bine ai venit in lumea wordpress! iti doresc cat mai multa inspiratie si aprecierea vizitatorilor blogului tau, care cred, va fi de un real folos celor ce doresc sa invete enigmatica limba chineza! succes!
Ce chestie si cu tonurile astea =)) Am inceput sa fac vocalize prin casa =))
daca vei reusi sa asimilezi regula celor 4 (5) tonuri chineza va fi pu tine floare la ureche : doar o chestie de timp, vointa, rabdare si perseverenta 🙂