Toate caracterele chinezești conțin un radical și un element fonetic. Radicalul reprezintă o secvență de trăsături care identifică caracterul în termeni generali la nivelul sensului, în timp ce elementul fonetic este marcat prin trăsături suplimentare, ce indică pronunția caracaterului.
Scrierea chineză tradițională folosește în total 214 radicali, în timp ce în sistemul simplificat (limba chineză standard) apar numai 189 de radicali. Când un radical este simplificat, toate caracterele care îl folosesc preiau forma simplificată.
Cel mai cunoscut și general acceptat tabel cu radicali în sistemul tradițional a fost publicat în 1716, ca parte a Kāngxī Zìdiǎn (dicționarul Kangxi), comisionat de Împăratul Kangxi al Dinastiei Qing de Manciuria în 1710. Cuprinzând peste 47,000 de caractere, a devenit dicționarul standard de limba chineză în secolele XVIII și XIX.
Deși tendința de simplificare a caracterelor chinezești are o istorie cel puțin la fel de lungă ca scrierea lor, efortul cel mai susținut…

Vezi articolul original 2.357 de cuvinte mai mult

Reclame

2 gânduri despre „

  1. Întreb şi eu ca un muschetar ce pierde timpul pe câmpul de luptă şi nu prin biblioteci…”sensei” nu este un cuvânt JAPONEZ, care ” în traducere directă înseamnă „persoană născută înaintea alteia”, iar în limbajul comun înseamnă „maestru” sau „profesor”.”?!
    Atunci care e legătura cu China?
    Littlesensei, fie cu iertare ignoranţa şi îndrăzneala mea… 🙂

    • d’Artagnan, iti sunt foarte recunoscator pu intrebare 🙂 sa fiu sincer cu tine, esti unicul care a observat aceasta mica „disonanta culturala” a cuvantului „sensei”! Da, intradevar, acest cuvant isi are „obarsia” din Japoneza (maestru, profesor, invatator etc.) Si totusi chiar daca „sensei” are legatura cu Chineza, asta este asa pe departe; cavantul se trage din MIddle Chinese: (conform: the free dictionary: Japanese, teacher, master, from Middle Chinese senshiaj : sen, first + shiaj, to give birth, person…). Insa, sa o spunem pe sleau, daca se vorbeste aici de Chineza, atunci la prima vedere, trebuia sa folosesc ceva „a la chinois” ceva de genul: shifu, sau laotzy etc. Deci pu mine cuvantul „sensei” ramane unul japonez – utilizarea lui aici mi-a permis sa jonglez doar cu conotatiile sale, punand in evidenta contrastul cultural Japonez vs Chinez (…) Am ales „sensei” pu ca este daca nu gresesc m des intalnit „in mintile oamenilor” este m raspindit in limbajul nostru si este m perceptibil (…) pe de alta parte: „sensei” suna m bine 🙂 iti multumesc inca o data! Ai dreptate sensei este Japonez, cuvantul este folosit aici m mult pu mijloace stilistice si semiotice 🙂 sper sa ne m auzim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s