despre China…

Deca(b)logul Muschetarilor

Din start o să spun că titlul induce un pic în eroare, corect ar fi trebuit să fie: China – „meritocrație” plus „democrație”, veți vedea pe parcurs de ce.

Discuția de ieri seară cu Isabel despre China m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva, prinși în capcana modelelor vestice de guvernare, ignorăm posibilitatea existenței altor mecanisme de selecție a liderilor politici, mai eficiente decât arhi-uzitata „democrație”. Și mă refer în primul rând la China și Singapore. E adevărat că sistemul politic chinez l-a produs și pe Mao. Sau mai corect spus, Mao este cel care a creat China comunistă, fundamentul Chinei moderne de astăzi. E adevărat că în secolul trecut a trecut prin turbulențele și dramele Marelui Salt Înainte și ale Revoluției Culturale. Însă de la Mao au trecut aproape 40 de ani.

Eu însumi, am realizat că în mod reflex mă gândesc că în China nu vorbim de…

Vezi articol original 684 de cuvinte mai mult

Toate caracterele chinezești conțin un radical și un element fonetic. Radicalul reprezintă o secvență de trăsături care identifică caracterul în termeni generali la nivelul sensului, în timp ce elementul fonetic este marcat prin trăsături suplimentare, ce indică pronunția caracaterului.
Scrierea chineză tradițională folosește în total 214 radicali, în timp ce în sistemul simplificat (limba chineză standard) apar numai 189 de radicali. Când un radical este simplificat, toate caracterele care îl folosesc preiau forma simplificată.
Cel mai cunoscut și general acceptat tabel cu radicali în sistemul tradițional a fost publicat în 1716, ca parte a Kāngxī Zìdiǎn (dicționarul Kangxi), comisionat de Împăratul Kangxi al Dinastiei Qing de Manciuria în 1710. Cuprinzând peste 47,000 de caractere, a devenit dicționarul standard de limba chineză în secolele XVIII și XIX.
Deși tendința de simplificare a caracterelor chinezești are o istorie cel puțin la fel de lungă ca scrierea lor, efortul cel mai susținut…

Vezi articol original 2.357 de cuvinte mai mult

Primul lucru de care m-am impiedicat cand m-am apucat sa invat limba chineza a fost importanta cruciala pe care o au tonurile in stabilirea sensului unui cuvant. De exemplu , , si . Si ma 🙂 Vreo diferenta? Nu prea, mai putin liniutele cocotate pe cuvinte… care in acest fel inseamna mama, canepa, cal si a mustra. Iar ma este o particula interogativa 🙂
In limba chineza standard (Mandarin sau Pǔtōnghuà) exista patru tonuri si un al cincilea care este neutru, deci nemarcat. Tonurile apar numai in Pinyin, sistemul de romanizare a scrierii chinezesti, nu si in caracterele propriu-zise. Cand o silaba contine numai o singura vocala, indicatorul de tonalitate este plasat direct pe vocala. Cand o silaba se termina in doua sau mai multe vocale (diftong sau triftong) tonul apare deasupra vocalei principale (cea care este pronuntata cel mai…

Vezi articol original 407 cuvinte mai mult